joi, 5 decembrie 2013

Voi ce vroiati sa va faceti cand veti fi mari?



Nu-mi da pace o intrebare pe care adultii o pun mereu copiilor cand acestia sunt mult prea mici pentru raspunsurile pe care le dau: “ce vrei sa te faci cand vei fi mare”?
De ce unii stiu de mici ce vor sa se faca cand vor fi mari, de ce unii vor sa fie doctori? avocati? si cat de reala este imaginea lor despre meseria la care viseaza? N-am stiut ce vreau sa fiu cand voi fi mare si meseria pe care am ajuns sa o practic este de fapt o consecinta a unor alegeri care nici macar nu-mi apartin. Nu sunt fericita cand se termina luna si se trimit declaratiile, nu am un sentiment de implinire si nici nu cred ca fac pe cineva fericit ca mi-am facut treaba bine si m-am incadrat in termene. Am uitat sa spun, sunt contabil!
De ce nu fac altceva? Pentru ca nu m-am gandit niciodata ce vreau sa ma fac si uite m-am facut déjà mare, chiar foarte mare. Stereotipurile de genul “niciodata nu este prea tarziu” nu-mi par credibile, mai ales dupa o anumita varsta. Ma gandesc de multe ori ca vreau sa fac altceva, ceva important, care sa conteze dar nu pot sa ma abat de la drumul meu de acum si nici nu am un vis nerealizat cum ca as fi vrut sa ma fac altceva. Si nici nu stiu care este ceva-ul ala care chiar conteaza.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Si tu poti sa fii Mos Craciun


Din aproape in aproape astazi am descoperit prin intermediul unui blog pe care il urmaresc cum putem sa aducem putina bucurie copiilor mai putin favorizati. Mi-a placut ideea si cred ca sta in buna-vointa noastra.



http://shoebox.ro

luni, 28 octombrie 2013

Cornuri fragede

Saptamana trecuta am cumparat o punga de croissante dintr-un magazin si am fost foarte dezamagita. Erau cleioase, nicicum fragede, nici vorba sa fi trecut untul pe langa ele. Si atunci mi-am propus sa gasesc o alternativa ca in weekend sa mancam croissante fragede si proaspete si am gasit-o in cartea de bucate a Silviei Jurcovan:

marți, 22 octombrie 2013

Galuste cu prune

Activitatile prin gradina s-au cam terminat, la fel si campania de conservare asa ca-mi ramane mai mult timp pentru pofticiosi! Si cum prunele sunt pe terminare m-am gandit ca n-ar fi rau sa-i mai rasfat cu o portie de galuste. Nu am cantitati exacte pentru reteta, fierb cartofii in coaja, dupa ce s-au racit ii curat si ii trec prin razatoarea cu gauri mici, adaug un ou si faina cat pentru un aluat consistent si usor de modelat. Iata si prunele gata imbracate in aluat:


miercuri, 16 octombrie 2013

Intre alb si negru



Pe o scara a gradatiilor intre alb si negru o zi obisnuita incepe cam asa: dimineti albe, de un alb imaculat cand reusesc sa ma trezesc fara sa-mi rasune in urechi melodia de la alarma telefonului, spre gri cand parca asteptam sa sune dar nu ma hotarasem inca sa ma dau jos din pat si neagra atunci cand tot aman din zece in zece minute alarma. Nu sunt decat trei nuante descrise dar intre alb si gri sunt multe altele dictate de starea sufleteasca, de gandurile cu care ma trezesc sau de cele care incep sa ma invadeze odata trezita. Recunoastem sau nu toti avem tabieturi si dependente, mai mult dependente cred eu. Cafeaua de dimineata intre tabiet si dependenta, eu o bag in categoria dependentelor si pot sa jur ca sevrajul este starea aceea de ameteala si durere de cap care ma cuprinde si ma zguduie ca intr-o masina fara suspensii pe un drum accidentat de tara, asta daca as indrazni sa sar peste cafeaua de dimineata!
Sunt zile cand activitatile zilnice ma sufoca, cand simt ca m-am robotizat si de multe ori execut fara sa-mi dau seama si zile fara program impus. Chiar daca am tendinta de a ma plange de programul aglomerat am constatat ca finalul de zi este placut in cele agitate, atunci mi se pare o binecuvantare sa ma relaxez si sa enumar treburile rezolvate, imi da o stare de bine si multumire. Imi plac si zilele libere in care trag de timp dar ma simt vinovata ca decalez activitati oarecum urgente si necesare iar la sfarsitul zilei raman cu regretul ca ma puteam mobiliza cumva sa bifez macar o parte din cele mai putin solicitante....
Intre o dimineata gri si un program solicitant pana spre ora 20:00 ma consoleaza bilantul sfarsitului de zi.

vineri, 11 octombrie 2013

Recunostinta


Este o realizare ca mi-am facut singura rasaduri, o mare bucurie ca le-am plantat si le-am vazut cum se transforma din doua in doua saptamani, nu mai zic de mandrie cand am vazut primele rosii legate, cu siguranta am mancat cele mai gustoase rosii(din copilarie mai pastrez vagi amintiri cu gust de rosii din garadina bunicii). Dar cel mai mare castig, dupa opt luni de la deschiderea blogului, sunt oamenii pe care i-am cunoscut, oameni deosebiti, calzi si saritori. In sinea mea am stiut dintotdeauna ca satisfactiile cele mari nu sunt de natura materiala si nimic nu se compara cu o incurajare, o vorba buna, o apreciere, cand cineva se ingrijoareaza alaturi de tine sau se bucura cu tine. Printe toate starile astea sufletesti care te plimba intr-un montagne russe, intre tristete si bucurie, mi-am reconfirmat ca omul este actorul principal si sunt fericita ca am intalnit "maestrii". Prietenia este cel mai frumos dar pe care l-am primit in aceasta perioada, deloc usoara din cauza unor probleme personale, si astazi pot sa spun ca am rupt greutatea gandurilor care nu-mi dadeau pace si sunt fericita ca am ales acum opt luni sa deschid acest blog. Am intalnit oameni minunati si m-am bucurat ca cei mai multi sunt deosebiti, gata oricand cu sfaturi si vorbe incurajatoare.
Va multumesc!

vineri, 20 septembrie 2013

Gem de prune

si nu numai... Am primit prune dintr-o livada de langa Pitesti, si eu am prune la tara, dar astea erau mai mari si mai putin zemoase, lunguiete si brumarii si inca un soi, anaspet, care mi s-a parut ideal pentru galustele cu prune.


joi, 19 septembrie 2013

Seminte de rosii

Zilele trecute am primit de la o prietena care si-a vizitat tatal in Severin, cateva rosii din gradina dumnealui, prietena mea stie ca sunt in cautarea rosiilor perfecte, ca gust si productivitate. Domnul respectiv a avut o productie considerabila si am fost incantata de darul primit. La gust sunt oarecum obisnuite, nu m-au impresionat dar am fost convinsa de consistenta pulpei si de productivitate.
La prima vedere am asemanat rosiile cu cele prunisoare dar altoite, sunt carnoase si m-am gandit ca ar fi bune in gradina mai ales in perioada conservelor.

marți, 10 septembrie 2013

Provocare



Astazi ma confund cu vremea de afara, mi-e frig in suflet si-mi vin picuri de ploie in ochi. Asta pentru ca sunt un pic racita, pentru ca bate vantul si e innorat, pentru ca ma gandesc in perspectiva si nu prea reusesc sa conturez nimic. Sant intr-o stare de amorteala si nu reusesc sa fac nici un plan sa-mi dea aripi sa ma desprind, nu prind nici o idée din zumzetul ce-mi rasuna in cap, ma simt dezorientata si vlaguita. In mare parte din pricina bolii si a oboselii, m-am tot incapatanat de la o vreme sa-mi fortez limitele, nu de bunavoie, pentru ca am fost nevoita si acum imi trebuie o pauza. Dar ce faci cand nu poti lua pauza? Am auzit de odihna activa, pe mine personal cred ca m-ar relaxa o odihna pasiva, dar daca nu ai mere, incerci cu pere! Intr-o nota mai optimista, cand stau in bucatarie si gatesc, ma gandesc ca este o activitate recreativa care duce la sudarea si detensionarea familiei atunci cand ne strangem in jurul mesei.
Asta se vrea o gluma, “odihna activa”, cred ca e ceva inventat de cineva care se saturase de atata “odihna pasiva” si s-a gandit ca totusi ar trebui sa faca ceva!

miercuri, 7 august 2013

August

Gradina de anul asta nu m-a multumit, rosii putine, ce-i drept foarte gustoase, ardeii pusi la umbra se dezvolta cu incetinitorul, vinetele care au fost ok pana acum au fructe mici care incep sa se decoloreze si sunt tari. Asta pentru ca eu ajung din doua in doua saptamani si nu-mi ajunge niciodata timpul sa fac ceea ce mi-am propus sau pentru ca nu am avut destule cunostinte despre nevoile fiecarei plante, rasadurile au fost frumoase dar am aflat ulterior ca le puteam trata in mod organic pentru pentru o mai buna fructificare. Am avut probleme si cu lipsa calciului in sol si multe fructe au fost afectate, multe flori s-au uscat si au cazut, diferentele de temperatura dintre zi si noapte au influentat si ele in mod negativ. Totusi am mancat cea mai gustoasa salata de rosii, am reusit sa fac si zarzavat de ciorba pentru iarna si ceva suc de rosii mai consistent si imbunatatit cu ceapa, morcov si ardei:


marți, 16 iulie 2013

Iulie

Drumul spre tara este intotdeauna plin de emotie, si pentru ca ma pornesc dupa o zi de mers la servici, pana ajung se innopteaza si nu pot inspecta gradina.

joi, 11 iulie 2013

Start la recoltarea semintelor

Si pentru ca au inceput sa se coaca rosiile am socotit ca a venit momentul sa recoltez si eu seminte. Am ales doua dintre cele mai mari fructe, le-am luat semintele si le-am pus cu putina apa intr-un borcan, urmand ca astazi sa le strecor, sa le clatesc cu apa si sa le pun la uscat. Soiurile alese au fost inima de bou culoare roze si rosii roze, din seminte primite anul trecut de la Maria Stan.


luni, 1 iulie 2013

Gradina la sfarsit de iunie

Nu toate-s rele la sfarsit de iunie in gradina, primele rosii incep sa se coaca, unele rosii sunt afectate de caderea florilor, altele nu:

Probleme la rosii

Daca pana acum ma agitam ca nu infloresc, bucuria ca au inflorit nu a tinut prea mult. Al doilea sau al treilea etaj arata cam asa:

marți, 18 iunie 2013

Gradina in iunie II

Pentru ca le-am dedicat o postare speciala rosiilor, e cazul sa fac o postare si celorlalte legume. Da, asa este, am uitat sa culeg un visin!

Rosiile in iunie

Si pentru ca era vremea pentru cules visinii, joi seara am plecat la tara. De gradina n-am prea avut timp, in schimb am scos samburi, am facut dulceata si sirop, am pus visinele cu zahar pentru visinata si am facut compot. Totusi am facut cateva fotografii si cea mai mare realizare, am defoliat rosiile si am copilit vinetele. Aici am cinci fire puse afara din soiul ghittia, sunt cam la umbra:

marți, 11 iunie 2013

Omenia

Omenia, un cuvant atat de simplu, care ar trebui sa ne caracterizeze, sa arate natura noastra de persoane inteligente, condescendente, evoluate. Numai ca omenia este tot mai mult ignorata in valtoarea asta si in lupta pentru supravietuire, si daca pot sa trec cu vederea lipsa omeniei la cineva care se zbate din rasputeri sa supravietuiasca, mi-e imposibil sa gasesc motivatia persoanelor care renunta la calitatea de om in mod gratuit si care mai au si satisfactii atunci cand rautatile lor isi ating scopul.
Nu sunt suparata, mi-e lehamite si sunt profund dezamagita si nu inteleg cum pot unii sa traiasca in micimea lor sufleteasca, multumiti si mandri de suficienta lor.

luni, 3 iunie 2013

Din nou in gradina


 Duminica am avut mai mult timp de fotografii si am inceput cu solarul:
-partea cu rosii din semintele primite de la Vasi, s-au comportat foarte bine ca rasaduri, au fost stropite si udate cu ceai de foi de ceapa si macerat de urzica dupa plantare(si bineinteles au fost varuite acum o saptamana), dar nu prea au flori:

Gradina de legume la inceputul lunii iunie

Drumul spre tara, nori prevestitori de furtuna si ploi, ma gandeam ca nu o sa reusesc sa termin de plantat ce mai aveam.

Gradina de flori


luni, 27 mai 2013

Dulceata de capsuni

Imi aduc aminte ca anii trecuti faceam dulceata sau gem de capsuni in jurul datei de 15 iunie, atunci cand baietii intrau in vacanta. Ceva mai devreme, din teama ca ploile ar putea afecta recoltele si se vor ridica preturile, sambata am mers in piata si am cumparat capsuni pentru dulceata.
La 3kg de capsuni am pus 2.5kg zahar, am lasat sa fiarba putin fructele fara a le zdrobi sau deforma dupa care le-am scos intr-un castron si am continuat sa leg siropul. Am mai adaugat 0.5kg de zahar si multa zeama de lamaie. Pentru ca era foarte mult sirop am pus mare parte din el pentru topinguri sau pentru consum cu apa minerala, in restul am adaugat fructele si am mai fiert putin. Rezultatul a fost multumitor. Daca mai gasesc capsuni peste doua saptamani, pentru ca saptamana viitoare merg la tara, repet operatiunea.

luni, 13 mai 2013

Trandafirul de dulceata

Bunica mea avea trandafiri de dulceata si mi-a transmis si mie dragostea pentru ei si pentru dulceata de trandafiri. Atunci cand ea a murit si mama a hotarat sa vanda casa, nu m-am gandit sa iau cativa trandafiri si sa-i mut in gradina soacrei mele. De cativa ani ma tot gandesc sa prind si eu genul asta de trandafiri si in primavara chiar am avut o tentativa si am plantat un trandafir alb, nu stiu daca este reusita sau nu pentru ca mugurii n-au supravietuit ultimei zapezi. Duminica inainte de plecare faceam o ultima vizionare prin gradina de legume si prin cea de flori si spre surprinderea mea

Din gradinile altora

Sambata aceasta am avut programat sa o ajut pe prietena mea Brandusa la jumulit buruieni din gradina. Eu care gasesc gradina impecabila chiar dupa doua saptamani, asta datorita soacrei mele care o intretine si o uda, nu-mi dadeam seama cam ce presupune aceasta operatiune. Va arat spre exemplificare cateva fotografii cu legumele acaparate de buruieni si cateva cu locurile pe care am reusit sa le curatam, pentru ca din pacate nu am reusit sa luminam decat o treime din gradina.

marți, 7 mai 2013

Gradina la inceputul lunii mai II

Au rasarit morcovii
si patrunjelul de radacina

Gradina la inceputul lunii mai I

Gradina a evoluat mult de la ultima mea vizita la inceputul lunii aprilie, mazarea a facut flori, rosiile s-au facut marisoare, unele au chiar boboci, rasadurile de vinete si ardei erau gata pentru plantare. Cele doua zile de concediu intercalate intre 1 Mai si Paste au fost extrem de obositoare, dar am reusit sa plantez tot ce aveam dus la tara. Ultima tura de rasaduri creste spectaculos la Bucuresti urmand ca peste doua saptamani sa ia drumul gradinii.

miercuri, 17 aprilie 2013

Speranta

As vrea sa scriu ceva despre prietenie si mai ales despre cei care aleg sa-ti fie prieteni si sa le multumesc.
Am realizat ca un gest neinsemnat de bunavointa, un gand si o vorba buna,  se amplifica si se rasfrange, transmite mai departe o stare de bine, astfel cum daruind simti o bucurie copilareasca, greu de exprimat in cuvinte.Am primit si am daruit , am avut sarbatori frumoase, asa cum mi le aminteam pe cele din copilarie, chiar pot spune ca acum in prag de Paste simt spiritul, nu goana nebuna dupa cumparaturi. Ma simt eliberata de stres, cel putin astazi, si plina de speranta pentru viitor.
Intr-o polemica cu baiatul meu cel mare fata de problemele existentiale pe care anumite categorii de oameni si le pun sau nu, in functie de nivelul de cultura, mi-a spus ca in momentul in care vom descoperi sensul vietii trecem la alt nivel cum imi place mie sa spun, sau dincolo cum zice el. Nu stiu daca vom ajunge vreodata atat de profunzi, dar cred ca trebuie sa fim fericiti in fiecare zi, chiar daca uneori ne simtim coplesiti.
Si pentru ca m-am trezit nerabdatoare sa vad ce mai fac rasadurile mele, vi le arat si voua:

luni, 15 aprilie 2013

Cozonac

Pentru ca nu am mers la tara si pentru ca se apropie pastele, am vrut sa probez niste faina primita de la prietena mea Brandusa si sa-i onorez rugamintea de a face doi cozonacei pentru nepoatele ei si alti doi pentru fata unei alte prietene. Nu va scriu reteta pentru ca este cea a Silviei Jurcovan, dar o sa postez imagini cu etapele importante:
aluatul dupa framantat:

vineri, 12 aprilie 2013

Alternative

Cei plecati in tinerete in orase au posibilitatea sa revina la locurile natale, dar ceea ce este surprinzator, cei mai multi spun ca nu se mai pot obisnui cu viata la tara. Totusi, sunt si tineri care isi doresc sa plece din orasele aglomerate si pline de praf, din zgomotul asurzitor si sa se stabileasca la tara, sa-si intemeieze familii, sa-si creasca copiii. Probabil nostalgici dupa amintirea vacantelor petrecute la bunici sau poate constienti ca pot dezvolta mici afaceri si nu mai depind de evolutia crizei, de lipsa locurilor de munca. Eu personal nu am trait niciodata la tara si pana spre varsta de patruzeci de ani spuneam ca n-am sa plec niciodata din Bucuresti. Ei bine, nu stiu exact ce a declansat dorinta mea de a sta la tara si nici daca pe viitor n-o sa-mi doresc din nou in oras.
Sa zicem ca te-ai hotarat sa te muti la tara, ca ai un teren frumusel, in care poti dezvolta o gradina de legume, atat pentru consumul tau propriu cat si pentru comercializare. Primul contact pe care il ai cu vecinii sau rudele nu este deloc incurajator: -Ce vrei sa faci? -Pai vii tu de la Bucuresti sa faci gradina? -E greu sa muncesti pamantu' stii tu sa sapi? etc. Cand mai spui si de culturi ecologice, fara chimicale, indignarea si dezaprobarea  atinge cote maxime: "nu mai e pamanturile cum erau odata", "daca nu pui ceva acolo, nu se face nimic", nici nu intra in calcul sa folosesti ingrasaminte de la pasari sau animale, ce coji de oua? cenusa? macerat de urzica? ceai de foi de ceapa? -De unde stii tu toate astea? -Am gasit pe internet. -Iti arata acolo? -Da, ai si filmulete explicite. -?!
Cei batrani probabil isi mai aduc aminte dar cei tineri nici macar n-au auzit, si oricum, ei "nu pun chimicale", doar stropesc pentru mana, pentru fertilizare, si pentru multe alte stadii ale culturii. Ce nu este in regula? si ei dar si copii lor din aceleasi legume consuma!
Sa aveti un weekend insorit si spor la gradinarit!

marți, 9 aprilie 2013

Din nou rasaduri

Pentru ca primele rasaduri n-au avut o evolutie fulminanta la inceput, dupa un timp in care m-am tot gandit daca mai pun sau nu alte seminte, mi-am luat avant si am plantat semintele primite de la Vasi, inca doua soiuri de rosii(grase si portocalii) de la Banca de gene, ardei iuti, kapia si vinete.

luni, 8 aprilie 2013

O frumusete de cocos

Pe vara, intr-o dupa amiaza calduroasa, cu un aer irespirabil, sotul meu a venit cu o gainusa(credeam noi), mai mult moarta decat vie. Pentru ca eu ma pregateam de plecare spre job-ul nr. 2, l-am pus in cada si a ramas sa-i hotaram soarta cand ma intorc. Era un pui foarte bland, teribil de speriat si care abia rasufla pentru ca se cam sufocase in punga in care il transportase.
Am hotarat sa-l duc la tara chiar daca urma sa plecam peste o saptamana si jumatate si ne-am apucat sa improvizam o cutie din doua lazi de plastic suprapuse. Partea proasta este ca eu nu mai am balcon si am fost nevoita sa-l tin pe hol. Chiar daca ii schimbam zilnic cartoanele din cutie(peste care rasturna apa si le racaia in disperare), mirosul de pe hol era insuportabil. Baiatul meu cel mic era sechestrat in dormitor din pricina mirosului. Ei bine, gainusa aceea speriata, care ulterior s-a dovedit a fi cocos, este actualmente un exemplar foarte frumos, si ma bucur ca am avut rabdare.

Nu-i asa ca e frumos?

Primele rasaduri in solar

Toata saptamana am urmarit prognoza meteo sa vad daca prind putin soare sa dau o fuga la tara. Nu de alta dar primele rasaduri de rosii erau gata de mutat in solar si vroiam sa duc si rasadurile de kapia si gogosar, altfel nu voi mai avea loc pentru cele semanate mai tarziu. Pe cele de vinete nu m-am indurat sa te transport si am hotarat sa le pastrez pana la mutarea in gradina.

miercuri, 3 aprilie 2013

VINETE REPICATE

Intr-un final mi-am luat ininma in dinti si am repicat vinetele. Fata de rosii, rasadurile de vinete mi s-au parut foarte delicate, si se pare ca am avut dreptate. Imediat ce am incheiat operatiunea, un sfert din ele erau cazute pe marginea paharelor si se ofilisera instantaneu. M-am speriat ingrozitor si chiar aveam mustrari de constiinta ca le-am omorat. Le-am tot supravegheat pana seara, toata noaptea m-am fatait si ma tot gandeam ca era mai bine daca nu umblam la ele. Primul drum dimineata a fost pe balcon sa vad in ce stare mai sunt si am fost foarte fericita ca si-au revenit.

miercuri, 27 martie 2013

IN BUCATARIE

Pentru ca sfarsitul de saptamana a fost deosebit de rece si nu am putut pleca la tara sa mai fac cate ceva prin gradina, am inspectat si fotografiat miniserele in care au inceput sa rasara rosiile. Cele cu ardei, vinete si a doua tura de rosii(tot in mini sere) mai dureaza.


miercuri, 13 martie 2013

EVOLUTIE RASADURI 2013

Pe toate blogurile de gradinarit este forfota mare, unii inca insamanteaza, atii se pregatesc de repicat sau deja au repicat rasadurile. Sunt semne bune de vestire a primaverii care o sa-si intre in drepturi cat de curand. Pentru ca este primul an in care m-am apucat de facut rasaduri, va dati seama ca nu pot veni cu sfaturi, dar ceva ceva zic eu ca am invatat. Pot numai sa va arat cum au evoluat in timp rasadurile mele:
aici sunt ardeii gogosar semanati la gramada dupa ce am vazut ca cei pusi direct in pahar nu au o evolutie tocmai multumitoare

luni, 4 martie 2013

ROSII REPICATE

Chiar daca am fost putin dezamagita de evolutia rasadurilor de rosii, pana la urma, cu o rata de supravietuire de 50%, duminica am repicat rosiile. Unele erau chiar viguroase, altele mai fragile, un pic cam strambe pentru ca nu le-am rotit atat cat ar fi trebuit, toate erau frumoase si delicate! Le-am manevrat cu mare grija si sper ca de acum incolo evolutia lor sa fie buna. Sambata merg la tara si le mut in solar, asa in paharute, iar pe la inceputul lunii aprilie, in functie si de evolutia temperaturilor, sper sa le pot planta in gradina.          


vineri, 1 martie 2013

MARTISOR


Odata cu venirea primaverii, natura renaste si odata cu ea si sperantele noastre. La multi ani de martisor! Sa aveti o primavara frumoasa, toate sperantele si visele sa vi se implineasca!

joi, 28 februarie 2013

PARTEA A DOUA LA RASADURI

Si cum tot patitu-i priceput, de data asta am semanat gogosar si cateva seminte de ardei rosu gras la o densitate destul de mare, intr-un ghiveci. Au inceput sa rasara si sunt foarte frumusele fata de primele puse individual in cutiute.



miercuri, 20 februarie 2013

DE CE VREAU SA AM GRADINA

Imi tot pun intrebarea: de unde pasiunea asta noua pentru gradinarit? E adevarat ca am vazut pe bloguri niste gradini si recolte superbe, dar tot nu-mi pot raspunde la intrebare.Poate ca atunci cand te maturizezi, incepi sa te intorci oarecum spre lucrurile simple, de baza ale existentei. Sistemul de valori incepe sa se aseze, renunti la lucrurile efemere, realizezi ca rutina zilnica este obositoare si lipsita de satisfactii. Nu stiu daca este de baza sa cultivi pamantul sau sa locuiesti la bloc si sa nu ai nici macar o planta pe pervaz. 

miercuri, 13 februarie 2013

AU RASARIT ROSIILE SI ARDEII

Cand am vazut ca au rasarit m-am bucurat, cand le-am comparat cu fotografiile gasite pe internet cu rasaduri, am inceput sa ma ingrijorez. Le-am mutat la lumina dar camera in care sunt nu este pozitionata cu geamul spre sud, sud-est si temperatura nu am putut sa o scad la 14-16 grade, fiind si camera de locuit. Am gasit o situatie de compromis si le-am mutat intr-o camera de la uscatorie care este pozitionata spre sud, le tin la o temperatura mai joasa decat cea dintr-o camera in care se locuieste, dar.....nu stiu daca vor creste sanatoase si viguroase.

luni, 4 februarie 2013

RASADURI DE ROSII SI ARDEI 2013


Si a venit momentul mult asteptat al plantarii, asa ca sambata dimineata, pe la 06:00, m-am trezit nerabdatoare sa fac primele mele rasaduri in calitate de gradinar amator. Am pregatit pamantul adus de ceva vreme din gradina si pe care l-am amestecat cu gunoi de grajd, ceva nisip pentru drenaj, coji de oua adunate din timp si frunze de ceapa. Am pus toate "ingredientele" intr-un lighean, le-am amestecat, dupa care am umplut paharutele adunate din timp tocmai pentru aceasta operatiune.

vineri, 1 februarie 2013

RASADURI 2013


Anul asta am zis sa iau startul devreme la plantarea rasadurilor si fiind si primul an in care vreau sa le fac eu(si al doilea de experimentat in gradina), sunt putin nesigura daca nu este totusi prea devreme. M-am tot documentat pe net si am inteles ca rasadurile trebuie sa aibe 55-60zile la momentul transplantarii in gradina si nu sunt sigura ca pe la 1 aprilie o sa fie timpul calduros. Anul trecut primele rosii, din rasaduri cumparate, le-am plantat in jurul datei de 15 aprilie.

joi, 24 ianuarie 2013

GRADINA MEA IN 2012

Anul trecut prin iunie, cautam plictisita pe net, nici eu nu stiu ce si am ajuns pe blogul Mariei Stan si m-am indragostit pe loc de gradina acesteia. Eu sant nascuta si crescuta in oras(ce-i drept la casa cu gradina), nu m-am bucurat de vacante la tara la bunici pentru ca bunicii mei erau de asemenea in oras, dar simt o placere si o relaxare cand cresc plantele, cand le sadesc, cand le ud si mai ales cand le culeg roadele. Am avut o incercare timida in ale gradinaritului si vreau sa impartasesc cu voi aceasta minunata experienta asa cum si atii au impartasit-o cu mine. Va asigur ca satisfactia pe care am avut-o asta toamna cand mi-am conservat legumele crescute in sistem ecologic, a meritat tot efortul.

relisgardens