Recunostinta

Este o realizare ca mi-am facut singura rasaduri, o mare bucurie ca le-am plantat si le-am vazut cum se transforma din doua in doua saptamani, nu mai zic de mandrie cand am vazut primele rosii legate, cu siguranta am mancat cele mai gustoase rosii(din copilarie mai pastrez vagi amintiri cu gust de rosii din garadina bunicii). Dar cel mai mare castig, dupa opt luni de la deschiderea blogului, sunt oamenii pe care i-am cunoscut, oameni deosebiti, calzi si saritori. In sinea mea am stiut dintotdeauna ca satisfactiile cele mari nu sunt de natura materiala si nimic nu se compara cu o incurajare, o vorba buna, o apreciere, cand cineva se ingrijoareaza alaturi de tine sau se bucura cu tine. Printe toate starile astea sufletesti care te plimba intr-un montagne russe, intre tristete si bucurie, mi-am reconfirmat ca omul este actorul principal si sunt fericita ca am intalnit "maestrii". Prietenia este cel mai frumos dar pe care l-am primit in aceasta perioada, deloc usoara din cauza unor probleme personale, si astazi pot sa spun ca am rupt greutatea gandurilor care nu-mi dadeau pace si sunt fericita ca am ales acum opt luni sa deschid acest blog. Am intalnit oameni minunati si m-am bucurat ca cei mai multi sunt deosebiti, gata oricand cu sfaturi si vorbe incurajatoare.
Va multumesc!