joi, 5 decembrie 2013

Voi ce vroiati sa va faceti cand veti fi mari?



Nu-mi da pace o intrebare pe care adultii o pun mereu copiilor cand acestia sunt mult prea mici pentru raspunsurile pe care le dau: “ce vrei sa te faci cand vei fi mare”?
De ce unii stiu de mici ce vor sa se faca cand vor fi mari, de ce unii vor sa fie doctori? avocati? si cat de reala este imaginea lor despre meseria la care viseaza? N-am stiut ce vreau sa fiu cand voi fi mare si meseria pe care am ajuns sa o practic este de fapt o consecinta a unor alegeri care nici macar nu-mi apartin. Nu sunt fericita cand se termina luna si se trimit declaratiile, nu am un sentiment de implinire si nici nu cred ca fac pe cineva fericit ca mi-am facut treaba bine si m-am incadrat in termene. Am uitat sa spun, sunt contabil!
De ce nu fac altceva? Pentru ca nu m-am gandit niciodata ce vreau sa ma fac si uite m-am facut déjà mare, chiar foarte mare. Stereotipurile de genul “niciodata nu este prea tarziu” nu-mi par credibile, mai ales dupa o anumita varsta. Ma gandesc de multe ori ca vreau sa fac altceva, ceva important, care sa conteze dar nu pot sa ma abat de la drumul meu de acum si nici nu am un vis nerealizat cum ca as fi vrut sa ma fac altceva. Si nici nu stiu care este ceva-ul ala care chiar conteaza.