Follow by Email

luni, 17 martie 2014

Concluzii intr-o continua transformare



Progresul ca parghie de imbunatatire a vietii poate ajunge toxic tocmai in ce priveste calitatea vietii.
Cand imi povestea bunica despre copilaria ei, copil fiind eu insami atunci, eram fascinata dar totusi cumva mandra ca vremurile evoluasera si eu ma puteam bucura de televizor si jucarii cumparate de la magazin. La scoala generala desenam roboti si masini zburatoare pentru tema “noi in anul 2000”, cam fantezist daca ma gandesc ca circul tot cu mijloacele de transport in comun, numai ca acum nu perforez biletul, validez cardul!, desi am ajuns in 2014.
La adolescenta mi se parea nedrept sa locuiesc intr-un oras mic si linistit unde cunosti pe toata lumea si cam toti te stiu, am concluzionat ca mirajul marilor orase este potrivit cu varsta primelor cautari, de ce al primelor? pentru ca nu te opresti niciodata sa cauti. Desi trecuta de prima tinerete inca mai caut formula magica si ce sa vezi? Mi se pare obositor un oras mare in care esti intr-o alergatura continua intre servici si casa, in care nu cunosti aproape pe nimeni si nimeni nu te cunoaste! Se pare ca fiecare varsta are concluziile ei! Acum mi se pare mirifica viata intr-un oras mic si linistit.
Concluzie peste celelalte concluzii? Intotdeauna tanjesti dupa ce n-ai.

8 comentarii:

  1. Buna seara.
    Fiecare etapa din viata o parcurgem cu aspiratii si asteptari diferite. In perioada tineretii avem niste vise si sperante pe care consideram ca nu le putem realiza decat intr-un oras mare (avem imaginea ca ofera mai multe posibilitati si sanse de reusita si in anumite privinte chiar asa este). Cu trecerea timpului ne pierdem din entuziasm, din energie si ne schimbam unele preferinte, dorim sa fim mai linistiti, sa ne odihnim si sa ne relaxam mai mult, sa nu mai avem treaba cu agitatia si aglomeratia marilor orase - asa ca vom cauta un refugiu intr-un oras mic, mai putin zgomotos si care ne ofera liniste si confort psihic,daca avem posibilitatea chiar ne mutam la tara unde linistea si confortul unei gradini ne odihneste.
    Exista un timp pentru toate, vise si sperante, munca si impliniri, relaxare,regasire si odihna.
    O zi frumoasa si o saptamana minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta cred ca vreau acum, liniste si cat mai mult timp in natura, e ceea ce mi-a lipsit in ultimii ani. Cum guvernantii nostri au majorat varsta la care ar trebui sa iesim la pensie, sper sa apuc si eu anii astia de liniste si relaxare!
      O primavara frumoasa si cat mai mult timp petrecut in gradina!

      Ștergere
  2. Cam asa ... Eu am stat in orase mari numai de nevoie, cat am studiat si mi-am facut specializarea, apoi am revenit la normal. Si as fi ales sa locuiesc la sat, daca nu erau copii, care au totusi sansa unei scoli mai bune in oraselul nostru de provincie. Stam la periferia orasului si in felul asta profitam de partile bune fara sa pierdem contactul cu natura.
    Nu-i niciodata tarziu sa te razgandesti, Aurelia !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana la patruzeci de ani nici nu m-as fi gandit ca as putea locui intr-un oras mic si linistit, chiar nu stiam cum m-as putea integra. Dar cu varsta cred ca se schimba preferintele si nevoile, nu sunt inca sigura ca mutarea la tara este ceea ce vreau, dar mi-as dori sa incerc tocmai pentru bucuria pe care mi-o ofera gradina. Contactul cu natura intr-un apartament este destul de limitat, o alta solutie cred ca ar fi sa stau la curte in oras.

      Ștergere
  3. eu zic ca fiecare varsta are aspiratii si prioritati specifice. daca la 20 de ani era esential sa fiu in miezul problemelor, iesiri cu prietenii, chefuri, la 30 - munte, concedii, prieteni, o alta masina, un termopan, dupa 40 e esential sa fac ce-mi place si sa am timp liber.nu-mi mai trebuie agitatie, nici hai la o cafea, socializari in grup, sindrofii, dat bine in peisaj (in sensul ca daca acum 15 ani programam cum sa ma imbrac la un anume eveniment, acum numai gandul ca-i musai sa ies din blugi/bocanci ma face sa ma gandesc de 2 ori daca vreau cu adevarat sa merg acolo). inca sunt entuziasta (uau, au aparut bujorii!), am energie (si trag tutruri de forta cu febra musculara in curte/gradina) numai ca mi s-a schimbat perspectiva: de ce sa-mi irosesc energia si timpul intr-o noapte de chef in crasma cand pot sa alerg cu cainii, sa stau in hamac sa privesc norii?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am tot gandit in ultimul timp cum mi-ar fi la tara si ce mi-ar lipsi cel mai mult. De regula sunt o persoana statica si drumurile mele se impart intre servici si casa, nu cred ca as duce dorul iesirilor in oras pentru ca sambata si duminica am in mod normal program administrativ sau lenevesc. Cred ca vizitele prietenelor mi-ar lipsi, nu merg foarte des la film dar as vrea sa stiu ca am unde sa merg(cel mai apropiat oras nu are cinematograf), solicitarile copiilor cred(acum vreau sa am mai mult timp dar nu stiu ce as face cu prea mult!). Inca nu stiu daca m-as adapta sau nu, sunt momente cand imi doresc sa stau la tara si altele in care nu, surprinzator mi se pare ca m-am gandit la mutare!

      Ștergere
  4. Buna, Aurelia! Este pentru prima data cand scriu desi te citesc de ceva timp. Si eu simt ceea ce spuneti voi aici, poate pentru ca ma indrept usor catre 50 - Doamne cand vorbesc despre asta parca nu eu sunt aceea :) Simona are mare dreptate, fiecare varsta are aspiratiile si prioritatile ei - nici eu nu mai simt nevoia de sindrofii, cafele, socializari in masa. Am muncit impreuna cu sotul meu si de-abia la 43 de ani am reusit sa ne mutam la casa (nu avem copii) si acum ne bucuram de ea foarte putin - 2 ore seara pana adormim, iar in we nu stim ce sa facem mai repede - curatenie, mancare, cumparaturi, plimbari prin Herastrau. Ma bucur foarte tare, ca v-am descoperit in aceasta iarna pe voi, cei indragostiti de natura. V-am gasit pe blogul Andreei (dingradinaluiardei) cautand cum se pun rasadurile pentru ca avem o curte, neterminata inca, in care m-am gandit sa-mi fac o mica gradina, asa din dragoste fata de natura. Norocul nostru ca am fost inpirati sa ne mutam la periferia Bucurestiului ca sa scapam de aglomeratie si galagie. Si, ca sa revenim la subiect, eu cred ca viata astazi, mai ales in capitala, ne oboseste rau de tot. Dar vad ca si in provincie, in cateva orase, se-ntampla la fel. Eu iti doresc sa-ti gasesti locul si linistea de care ai nevoie. Cu drag, MihaelaT.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ma vititezi Mihaela si cel mai mult ma bucur ca sunt din ce in ce mai multi cei care simt ca o intoarcere la lucrurile simple este ceea ce le-a lipsit si ii face fericiti. Tu ai facut pasul si te-ai mutat la curte, chiar daca nu reusesti sa te bucuri de curte si gradina atat cat ti-ai dori tot este bine si inteleg ca este ceea ce v-ati dorit. Asa ca spune pas la curatenie, cumparaturi... sau la tot ce nu consideri strict necesar si bucura-te in fiecare zi. Eu cred ca toate vin la timpul lor si daca e sa fie probabil ca o sa am si eu curtea si gradina mea.
      Numai bine si te mai astept!

      Ștergere