Follow by Email

miercuri, 17 aprilie 2013

Speranta

As vrea sa scriu ceva despre prietenie si mai ales despre cei care aleg sa-ti fie prieteni si sa le multumesc.
Am realizat ca un gest neinsemnat de bunavointa, un gand si o vorba buna,  se amplifica si se rasfrange, transmite mai departe o stare de bine, astfel cum daruind simti o bucurie copilareasca, greu de exprimat in cuvinte.Am primit si am daruit , am avut sarbatori frumoase, asa cum mi le aminteam pe cele din copilarie, chiar pot spune ca acum in prag de Paste simt spiritul, nu goana nebuna dupa cumparaturi. Ma simt eliberata de stres, cel putin astazi, si plina de speranta pentru viitor.
Intr-o polemica cu baiatul meu cel mare fata de problemele existentiale pe care anumite categorii de oameni si le pun sau nu, in functie de nivelul de cultura, mi-a spus ca in momentul in care vom descoperi sensul vietii trecem la alt nivel cum imi place mie sa spun, sau dincolo cum zice el. Nu stiu daca vom ajunge vreodata atat de profunzi, dar cred ca trebuie sa fim fericiti in fiecare zi, chiar daca uneori ne simtim coplesiti.
Si pentru ca m-am trezit nerabdatoare sa vad ce mai fac rasadurile mele, vi le arat si voua:

luni, 15 aprilie 2013

Cozonac

Pentru ca nu am mers la tara si pentru ca se apropie pastele, am vrut sa probez niste faina primita de la prietena mea Brandusa si sa-i onorez rugamintea de a face doi cozonacei pentru nepoatele ei si alti doi pentru fata unei alte prietene. Nu va scriu reteta pentru ca este cea a Silviei Jurcovan, dar o sa postez imagini cu etapele importante:
aluatul dupa framantat:

vineri, 12 aprilie 2013

Alternative

Cei plecati in tinerete in orase au posibilitatea sa revina la locurile natale, dar ceea ce este surprinzator, cei mai multi spun ca nu se mai pot obisnui cu viata la tara. Totusi, sunt si tineri care isi doresc sa plece din orasele aglomerate si pline de praf, din zgomotul asurzitor si sa se stabileasca la tara, sa-si intemeieze familii, sa-si creasca copiii. Probabil nostalgici dupa amintirea vacantelor petrecute la bunici sau poate constienti ca pot dezvolta mici afaceri si nu mai depind de evolutia crizei, de lipsa locurilor de munca. Eu personal nu am trait niciodata la tara si pana spre varsta de patruzeci de ani spuneam ca n-am sa plec niciodata din Bucuresti. Ei bine, nu stiu exact ce a declansat dorinta mea de a sta la tara si nici daca pe viitor n-o sa-mi doresc din nou in oras.
Sa zicem ca te-ai hotarat sa te muti la tara, ca ai un teren frumusel, in care poti dezvolta o gradina de legume, atat pentru consumul tau propriu cat si pentru comercializare. Primul contact pe care il ai cu vecinii sau rudele nu este deloc incurajator: -Ce vrei sa faci? -Pai vii tu de la Bucuresti sa faci gradina? -E greu sa muncesti pamantu' stii tu sa sapi? etc. Cand mai spui si de culturi ecologice, fara chimicale, indignarea si dezaprobarea  atinge cote maxime: "nu mai e pamanturile cum erau odata", "daca nu pui ceva acolo, nu se face nimic", nici nu intra in calcul sa folosesti ingrasaminte de la pasari sau animale, ce coji de oua? cenusa? macerat de urzica? ceai de foi de ceapa? -De unde stii tu toate astea? -Am gasit pe internet. -Iti arata acolo? -Da, ai si filmulete explicite. -?!
Cei batrani probabil isi mai aduc aminte dar cei tineri nici macar n-au auzit, si oricum, ei "nu pun chimicale", doar stropesc pentru mana, pentru fertilizare, si pentru multe alte stadii ale culturii. Ce nu este in regula? si ei dar si copii lor din aceleasi legume consuma!
Sa aveti un weekend insorit si spor la gradinarit!

marți, 9 aprilie 2013

Din nou rasaduri

Pentru ca primele rasaduri n-au avut o evolutie fulminanta la inceput, dupa un timp in care m-am tot gandit daca mai pun sau nu alte seminte, mi-am luat avant si am plantat semintele primite de la Vasi, inca doua soiuri de rosii(grase si portocalii) de la Banca de gene, ardei iuti, kapia si vinete.

luni, 8 aprilie 2013

O frumusete de cocos

Pe vara, intr-o dupa amiaza calduroasa, cu un aer irespirabil, sotul meu a venit cu o gainusa(credeam noi), mai mult moarta decat vie. Pentru ca eu ma pregateam de plecare spre job-ul nr. 2, l-am pus in cada si a ramas sa-i hotaram soarta cand ma intorc. Era un pui foarte bland, teribil de speriat si care abia rasufla pentru ca se cam sufocase in punga in care il transportase.
Am hotarat sa-l duc la tara chiar daca urma sa plecam peste o saptamana si jumatate si ne-am apucat sa improvizam o cutie din doua lazi de plastic suprapuse. Partea proasta este ca eu nu mai am balcon si am fost nevoita sa-l tin pe hol. Chiar daca ii schimbam zilnic cartoanele din cutie(peste care rasturna apa si le racaia in disperare), mirosul de pe hol era insuportabil. Baiatul meu cel mic era sechestrat in dormitor din pricina mirosului. Ei bine, gainusa aceea speriata, care ulterior s-a dovedit a fi cocos, este actualmente un exemplar foarte frumos, si ma bucur ca am avut rabdare.

Nu-i asa ca e frumos?

Primele rasaduri in solar

Toata saptamana am urmarit prognoza meteo sa vad daca prind putin soare sa dau o fuga la tara. Nu de alta dar primele rasaduri de rosii erau gata de mutat in solar si vroiam sa duc si rasadurile de kapia si gogosar, altfel nu voi mai avea loc pentru cele semanate mai tarziu. Pe cele de vinete nu m-am indurat sa te transport si am hotarat sa le pastrez pana la mutarea in gradina.

miercuri, 3 aprilie 2013

VINETE REPICATE

Intr-un final mi-am luat ininma in dinti si am repicat vinetele. Fata de rosii, rasadurile de vinete mi s-au parut foarte delicate, si se pare ca am avut dreptate. Imediat ce am incheiat operatiunea, un sfert din ele erau cazute pe marginea paharelor si se ofilisera instantaneu. M-am speriat ingrozitor si chiar aveam mustrari de constiinta ca le-am omorat. Le-am tot supravegheat pana seara, toata noaptea m-am fatait si ma tot gandeam ca era mai bine daca nu umblam la ele. Primul drum dimineata a fost pe balcon sa vad in ce stare mai sunt si am fost foarte fericita ca si-au revenit.