miercuri, 20 februarie 2013

DE CE VREAU SA AM GRADINA

Imi tot pun intrebarea: de unde pasiunea asta noua pentru gradinarit? E adevarat ca am vazut pe bloguri niste gradini si recolte superbe, dar tot nu-mi pot raspunde la intrebare.Poate ca atunci cand te maturizezi, incepi sa te intorci oarecum spre lucrurile simple, de baza ale existentei. Sistemul de valori incepe sa se aseze, renunti la lucrurile efemere, realizezi ca rutina zilnica este obositoare si lipsita de satisfactii. Nu stiu daca este de baza sa cultivi pamantul sau sa locuiesti la bloc si sa nu ai nici macar o planta pe pervaz. 

Am vazut grupuri de oameni care cu siguranta ca nu se cunosteau inainte, uniti de aceeasi pasiune pentru gradina, incurajandu-se si transmitand de la unul la altul experiente mai mult sau mai putin spectaculoase. M-a surprins bunavointa si marinimia cu care impartasesc oricui ar vrea sa afle secretele gradinaritului, isi rup din timpul lor si impart sfaturi atat de utile unui visator ca mine.
Poate ca intr-o zi chiar o sa am gradina mea, nu stiu daca atunci o sa mi se mai para atat de fantastic sau poate o sa cred ca asa trebuia sa fie, dar pot spera ca intr-o zi o sa ma numar si eu printre cei pe care ii admir acum.

11 comentarii:

  1. Asa este, sistemul de valori se simplifica si te intorci la lucrurile de baza. Pacat ca nu avem si in tinerete aceeasi optica, ma gandesc cate am fi facut altfel! Imi place pasiunea ta pentru o gradina de legume,mi se pare fireasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu ma tot gandesc ca acum cativa ani aveam posibilitatea sa imi cumpar un teren la tara, dar din pacate nu ma prinsese pasiunea pentru gradinarit. Daca mi-ar fi spus cineva ca peste cativa ani este tot ce pot sa-mi doresc as fi ras. Asta e! Am ramas cu speranta ca poate intr-o zi o sa am gradina mea. Pana atunci ma perfectionez in gradina soacrei mele si in gradinile prietenelor.
      Multumesc pentru incurajari.

      Ștergere
  2. E o pasiune ce creste incet si aduce multe satisfactii :) Iti urez din inima, sa ai in curind gradina ta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dani, gradina ta este superba! si peisajele pe care le-am vazut la tine m-au incantat. Daca as fi locuit intr-o zona asa de frumoasa mi-as fi dorit demult sa am gradina. Sper sa reusesc candva sa am gradina pe care mi-o doresc. Multumesc pentru gandurile tale bune!

      Ștergere
    2. O sa reusesti ! Visele se implinesc, daca noi le urmarim cu pasiune :)

      Ștergere
  3. Pentru ca este una dintre cele mai frumoase pasiuni din lume!!!
    Pentru ca faci totul cu multa dragoste in gradina!
    Pentru ca iti inapoiaza inzecit fericire!
    Pentru prea multi de " pentru ca"....
    Sa ne auzim cu bine in blogosfera!
    Pupici multi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu ai o gradina minunata si este una dintre gradinile de care eu m-am indragostit. Nu pot decat sa sper ca intr-o zi voi avea macar o parte din gradina ta. Te urmaresc in continuare si sper sa invat cat mai multe de la tine.
    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  5. Citind aceste randuri, parca le-am scris eu ! Acum ceva ani, daca imi spunea cineva ca eu voi face gradinarit si ca voi vrea cu ardoare sa ma mut la tara...as fi spus: '' esti nebun !"
    Dar cred ca aveti dreptate , varsta :)) e de vina.Copii au crescut si nu mai au nevoie de dadaceala noastra, iar instinctele noastre materne si paterne raman in standbay si ne mai dau cate un semn si atunci cautam ceva sa le facem pe plac . Cel putin eu asa simt, ca plantutele mele sunt copii mei.Chiar i-am spus fiica-mii sa aiba grija de surioare si fratiori ( rasaduri de ardei si rosii puse pe geamul din dormitorul ei ). Stau la bloc , dar merg in fiecare wek. la casuta de la tara pe care am cumparat-o acum 5 ani si imi fac de cap acolo cu fel si fel de plante, legume, flori ,,, ma destresez !

    RăspundețiȘtergere
  6. Sper ca intr-o zi sa stau la tara si sa-mi fac si eu de cap intr-o gradina mai mare decat cea pe care o am acum la dispozitie. Toata viata alergi, nici nu stii exact dupa ce, cand de fapt totul poate fi atat de simplu si reconfortant. Astept fotografii din gradina ta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca toti trecem prin vaze din astea,eu acum trei ani nici nu vroiam sa aud de gradinarit,avusesem ceva experiente nu prea incurajatoare,munca multa cu multe probleme care ma dezumflau,dar sotul meu vroia sa avem legume ,iar varul nostru ne-a oferit gradina sa o muncim.
    Initial nu m-am implicat,dar vazand ca asa haotic cum a plantat sotul,cu o gramada de daunatori a iesit ceva am zis ia sa vad cum se poate gradinarii ecologic.
    Noroc cu internetul,mereu zic,daca nu era internetul nu gradinaream pentru ca gradinaritul traditional nu este pe placul meu,este o munca fara cap,o munca aiurea,dar cel eco/permacultura este cu totul altceva si vorba lui Vasi:
    Pentru ca...
    Acum ma gandesc ca toate vin la timpul lor,ce fain este cand le vezi cum cresc ,dupa multa bibileala si alintatura ele te rasplatesc cu tot felul de bunatati.
    Invatam unii de la altii,experiente minunate cu rezultate pe masura.
    Succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul trecut prin mai-iunie am descoperit blogurile despre gradinarit dar nu credeam ca pot spera si eu la o gradina pentru ca nu stau la tara. Dar nu toti cei care impartasesc aceste experiente stau acolo, asa ca o parte din sarcini i le deleg soacrei mele care locuieste acolo si odata la doua saptamani ma ocup numai eu. Aproape tot ce am plantat anul acesta in gradina este din rasaduri facute de mine, din an in an vreau sa experimentez si sa ma perfectionez. Ai dreptate cu internetul, cred ca a fost factorul declansator.
      Roade bogate!

      Ștergere