O frumusete de cocos

Pe vara, intr-o dupa amiaza calduroasa, cu un aer irespirabil, sotul meu a venit cu o gainusa(credeam noi), mai mult moarta decat vie. Pentru ca eu ma pregateam de plecare spre job-ul nr. 2, l-am pus in cada si a ramas sa-i hotaram soarta cand ma intorc. Era un pui foarte bland, teribil de speriat si care abia rasufla pentru ca se cam sufocase in punga in care il transportase.
Am hotarat sa-l duc la tara chiar daca urma sa plecam peste o saptamana si jumatate si ne-am apucat sa improvizam o cutie din doua lazi de plastic suprapuse. Partea proasta este ca eu nu mai am balcon si am fost nevoita sa-l tin pe hol. Chiar daca ii schimbam zilnic cartoanele din cutie(peste care rasturna apa si le racaia in disperare), mirosul de pe hol era insuportabil. Baiatul meu cel mic era sechestrat in dormitor din pricina mirosului. Ei bine, gainusa aceea speriata, care ulterior s-a dovedit a fi cocos, este actualmente un exemplar foarte frumos, si ma bucur ca am avut rabdare.

Nu-i asa ca e frumos?