Cei plecati in tinerete in orase au posibilitatea sa revina la locurile natale, dar ceea ce este surprinzator, cei mai multi spun ca nu se mai pot obisnui cu viata la tara. Totusi, sunt si tineri care isi doresc sa plece din orasele aglomerate si pline de praf, din zgomotul asurzitor si sa se stabileasca la tara, sa-si intemeieze familii, sa-si creasca copiii. Probabil nostalgici dupa amintirea vacantelor petrecute la bunici sau poate constienti ca pot dezvolta mici afaceri si nu mai depind de evolutia crizei, de lipsa locurilor de munca. Eu personal nu am trait niciodata la tara si pana spre varsta de patruzeci de ani spuneam ca n-am sa plec niciodata din Bucuresti. Ei bine, nu stiu exact ce a declansat dorinta mea de a sta la tara si nici daca pe viitor n-o sa-mi doresc din nou in oras.
Sa zicem ca te-ai hotarat sa te muti la tara, ca ai un teren frumusel, in care poti dezvolta o gradina de legume, atat pentru consumul tau propriu cat si pentru comercializare. Primul contact pe care il ai cu vecinii sau rudele nu este deloc incurajator: -Ce vrei sa faci? -Pai vii tu de la Bucuresti sa faci gradina? -E greu sa muncesti pamantu' stii tu sa sapi? etc. Cand mai spui si de culturi ecologice, fara chimicale, indignarea si dezaprobarea atinge cote maxime: "nu mai e pamanturile cum erau odata", "daca nu pui ceva acolo, nu se face nimic", nici nu intra in calcul sa folosesti ingrasaminte de la pasari sau animale, ce coji de oua? cenusa? macerat de urzica? ceai de foi de ceapa? -De unde stii tu toate astea? -Am gasit pe internet. -Iti arata acolo? -Da, ai si filmulete explicite. -?!
Cei batrani probabil isi mai aduc aminte dar cei tineri nici macar n-au auzit, si oricum, ei "nu pun chimicale", doar stropesc pentru mana, pentru fertilizare, si pentru multe alte stadii ale culturii. Ce nu este in regula? si ei dar si copii lor din aceleasi legume consuma!
Sa aveti un weekend insorit si spor la gradinarit!