Astazi ma confund cu vremea de afara, mi-e frig in suflet
si-mi vin picuri de ploie in ochi. Asta pentru ca sunt un pic racita, pentru ca
bate vantul si e innorat, pentru ca ma gandesc in perspectiva si nu prea
reusesc sa conturez nimic. Sant intr-o stare de amorteala si nu reusesc sa fac
nici un plan sa-mi dea aripi sa ma desprind, nu prind nici o idée din zumzetul
ce-mi rasuna in cap, ma simt dezorientata si vlaguita. In mare parte din
pricina bolii si a oboselii, m-am tot incapatanat de la o vreme sa-mi fortez
limitele, nu de bunavoie, pentru ca am fost nevoita si acum imi trebuie o
pauza. Dar ce faci cand nu poti lua pauza? Am auzit de odihna activa, pe mine
personal cred ca m-ar relaxa o odihna pasiva, dar daca nu ai mere, incerci cu
pere! Intr-o nota mai optimista, cand stau in bucatarie si gatesc, ma gandesc
ca este o activitate recreativa care duce la sudarea si detensionarea familiei
atunci cand ne strangem in jurul mesei.
Asta se vrea o gluma, “odihna activa”, cred ca e ceva
inventat de cineva care se saturase de atata “odihna pasiva” si s-a gandit ca
totusi ar trebui sa faca ceva!
