Provocare

Astazi ma confund cu vremea de afara, mi-e frig in suflet si-mi vin picuri de ploie in ochi. Asta pentru ca sunt un pic racita, pentru ca bate vantul si e innorat, pentru ca ma gandesc in perspectiva si nu prea reusesc sa conturez nimic. Sant intr-o stare de amorteala si nu reusesc sa fac nici un plan sa-mi dea aripi sa ma desprind, nu prind nici o idée din zumzetul ce-mi rasuna in cap, ma simt dezorientata si vlaguita. In mare parte din pricina bolii si a oboselii, m-am tot incapatanat de la o vreme sa-mi fortez limitele, nu de bunavoie, pentru ca am fost nevoita si acum imi trebuie o pauza. Dar ce faci cand nu poti lua pauza? Am auzit de odihna activa, pe mine personal cred ca m-ar relaxa o odihna pasiva, dar daca nu ai mere, incerci cu pere! Intr-o nota mai optimista, cand stau in bucatarie si gatesc, ma gandesc ca este o activitate recreativa care duce la sudarea si detensionarea familiei atunci cand ne strangem in jurul mesei.

Asta se vrea o gluma, “odihna activa”, cred ca e ceva inventat de cineva care se saturase de atata “odihna pasiva” si s-a gandit ca totusi ar trebui sa faca ceva!