Trebuie sa recunosc ca n-am mai
citit de ceva vreme(nu se pune la socoteala o carte politista a Rodicai Ojog
Brasoveanu) si scuza mea pentru asta ar fi lipsa timpului. Si nu este o scuza
de dragul scuzelor, chiar nu am timp, nici la televizor nu ma prea uit cu
exceptia stirilor de dimineata cand imi beau cafeau si incerc sa ma pun pe
picioare, accidental in serile cand n-am putere sa rezolv din treburile casnice
si in weekendurile cand simt nevoia sa stau in pat. Atunci as putea sa citesc,
dar daca incep o carte si ma prinde, greu as putea sa o abandonez in favoarea
altor indeletniciri casnice, asa ca prefer putina lancezeala la televizor in
timp ce ma motivez: inca zece minute si ma apuc sa gatesc/fac curatenie, pe
urma mai fac niste normari aproximative si prioritizari a ceea ce este absolut
urgent si-mi mai acord, si in functie de dispozitie, alte cateva reprize de
zece-cincisprezece minute. Si uite asa imi trec weekendurile si raman cu
senzatia ca n-am avut timp pentru mine(desi uneori pierd destul timp fara sa ma
bucur), ca mi-am reportat ingrozitor de multe sarcini pentru saptamana care
urmeaza si inevitabil se adanceste criza si indatoririle se ordoneaza ca
dosarele pe un birou care ajung sa se prabuseasca peste mine.
Nu stiu cum stati voi cu timpul
liber dar al meu este undeva pe minus si nu da deloc semne ca se apropie de
0, se tot mareste minusul, si in timp ce fac ceva, concentrarea mea se spulbera
cu gandul la multitudinea celorlalte ceva-uri care sunt in asteptare,
randamentul scade si am intrat intr-un cerc vicios din care nu reusesc sa ies.
Nici zilele de concediu sacrificate pentru urgente nu-mi mai par salvatoare!
Aseara am inceput “La rascruce de
vanturi”, multumesc Carmen!
Weekend placut!
