Follow by Email

luni, 28 octombrie 2013

Cornuri fragede

Saptamana trecuta am cumparat o punga de croissante dintr-un magazin si am fost foarte dezamagita. Erau cleioase, nicicum fragede, nici vorba sa fi trecut untul pe langa ele. Si atunci mi-am propus sa gasesc o alternativa ca in weekend sa mancam croissante fragede si proaspete si am gasit-o in cartea de bucate a Silviei Jurcovan:

marți, 22 octombrie 2013

Galuste cu prune

Activitatile prin gradina s-au cam terminat, la fel si campania de conservare asa ca-mi ramane mai mult timp pentru pofticiosi! Si cum prunele sunt pe terminare m-am gandit ca n-ar fi rau sa-i mai rasfat cu o portie de galuste. Nu am cantitati exacte pentru reteta, fierb cartofii in coaja, dupa ce s-au racit ii curat si ii trec prin razatoarea cu gauri mici, adaug un ou si faina cat pentru un aluat consistent si usor de modelat. Iata si prunele gata imbracate in aluat:


miercuri, 16 octombrie 2013

Intre alb si negru



Pe o scara a gradatiilor intre alb si negru o zi obisnuita incepe cam asa: dimineti albe, de un alb imaculat cand reusesc sa ma trezesc fara sa-mi rasune in urechi melodia de la alarma telefonului, spre gri cand parca asteptam sa sune dar nu ma hotarasem inca sa ma dau jos din pat si neagra atunci cand tot aman din zece in zece minute alarma. Nu sunt decat trei nuante descrise dar intre alb si gri sunt multe altele dictate de starea sufleteasca, de gandurile cu care ma trezesc sau de cele care incep sa ma invadeze odata trezita. Recunoastem sau nu toti avem tabieturi si dependente, mai mult dependente cred eu. Cafeaua de dimineata intre tabiet si dependenta, eu o bag in categoria dependentelor si pot sa jur ca sevrajul este starea aceea de ameteala si durere de cap care ma cuprinde si ma zguduie ca intr-o masina fara suspensii pe un drum accidentat de tara, asta daca as indrazni sa sar peste cafeaua de dimineata!
Sunt zile cand activitatile zilnice ma sufoca, cand simt ca m-am robotizat si de multe ori execut fara sa-mi dau seama si zile fara program impus. Chiar daca am tendinta de a ma plange de programul aglomerat am constatat ca finalul de zi este placut in cele agitate, atunci mi se pare o binecuvantare sa ma relaxez si sa enumar treburile rezolvate, imi da o stare de bine si multumire. Imi plac si zilele libere in care trag de timp dar ma simt vinovata ca decalez activitati oarecum urgente si necesare iar la sfarsitul zilei raman cu regretul ca ma puteam mobiliza cumva sa bifez macar o parte din cele mai putin solicitante....
Intre o dimineata gri si un program solicitant pana spre ora 20:00 ma consoleaza bilantul sfarsitului de zi.

vineri, 11 octombrie 2013

Recunostinta


Este o realizare ca mi-am facut singura rasaduri, o mare bucurie ca le-am plantat si le-am vazut cum se transforma din doua in doua saptamani, nu mai zic de mandrie cand am vazut primele rosii legate, cu siguranta am mancat cele mai gustoase rosii(din copilarie mai pastrez vagi amintiri cu gust de rosii din garadina bunicii). Dar cel mai mare castig, dupa opt luni de la deschiderea blogului, sunt oamenii pe care i-am cunoscut, oameni deosebiti, calzi si saritori. In sinea mea am stiut dintotdeauna ca satisfactiile cele mari nu sunt de natura materiala si nimic nu se compara cu o incurajare, o vorba buna, o apreciere, cand cineva se ingrijoareaza alaturi de tine sau se bucura cu tine. Printe toate starile astea sufletesti care te plimba intr-un montagne russe, intre tristete si bucurie, mi-am reconfirmat ca omul este actorul principal si sunt fericita ca am intalnit "maestrii". Prietenia este cel mai frumos dar pe care l-am primit in aceasta perioada, deloc usoara din cauza unor probleme personale, si astazi pot sa spun ca am rupt greutatea gandurilor care nu-mi dadeau pace si sunt fericita ca am ales acum opt luni sa deschid acest blog. Am intalnit oameni minunati si m-am bucurat ca cei mai multi sunt deosebiti, gata oricand cu sfaturi si vorbe incurajatoare.
Va multumesc!